O POVESTE IREAL de REALA…

Am citit zilele trecute o poveste… Scrisa de o doamna deosebita… O redau mai jos fara nici un fel de apreciere din partea mea… Nu de alta, dar mi-e teama sa nu-i sperii parfumul ametitor… Iata  intreaga alegorie, exact asa cum am citit-o prima oara… si a doua oara…si a treia oara…si a patra oara….si a cincea oara… si ori de cite ori revin s-o recitesc in toata atmosfera ei, atunci cind ma simt singur…la ceas de noapte ruseasca limpede precum diamantul negru neslefuit…

Unica și inconfundabila Ludmila…

O poveste de Maria POSTU…

Nu ți-am scris de mult, Ludmila, si nu te-am cautat niciodata deși as fi putut să o fac.Și poate chiar aș fi avut șansa să te găsesc și să te întreb, direct, față în față: Ce mai faci, Ludmila? Mai știi cine sunt eu? … Aș fi putut posta un anunț care să circule din ziar în ziar, de pe un site pe altul în care să spun: O caut pe Ludmila. Unica. E ușor de recunoscut. Timpul nu cred că i-a schimbat prea mult semnalmentele. E Ludmila. Unica și inconfundabila! …

Dar n-am făcut-o la timp și acum, poate e târziu…

Îți voi spune de ce te caut, Ludmila:pentru că vreau să știi ce nu ți-am spus niciodată și vreau să știu ce nu mi-ai spus tu niciodată.

Vreau să știi cât te invidiam, Ludmila, pentru părul tău lung, roșcat, până la brâu de care-mi vorbeai ca despre o avere a familiei tale, dota cu care fetele în clanul vostru își făceau intrarea în lume și câștigau apoi locuri eterne în inima bărbabților. Pentru picioarele tale lungi , de star de cinema și pentru toate diplomele obtinute la fel de fel de întreceri sportive la toate cluburile și asociațiile sportive, turistice, de orientare și de dezorientare prin lume la care participai și erai mereu campioană. Pentru toate privirile invidioase și admirative care ți se aruncau când ieșeai pe stradă sau  când intrai pe ușa liceului nostru și când ochii baieților de la muzică sau de la pictură, se întorceau spre tine scoțând strigăte admirative. A venit Ludmila! Hei! Ludmila! Nu mă cunoști?

Și totuși, mă mândream, cu tine, Ludmila. Dacă cineva îmi spunea:Esti colegă cu Ludmila!? Mă mândream, de parcă  tu ai fi revărsat asupra mea ceva din grația și farmecul tău, și astfel, miruită de frumusețea și unicitatea ta, puteam și eu dobândi o aură de mister în ochii colegilor mei care nu o băgau în seamă pe mine, cea mignonă, cu ochii banali și căprui, cu părul care se încăpățâna să fie ondulat oricât l-aș fi periat, cu aerul acela de victimă în așteptarea călăului, care se strecura mereu pe lângă culoare plutind, de parcă tocmai aș fi evadat dintr-o închisoare de maximă siguranță și toate forțele aeriene și terestre ale liceului, ale orașului, ar fi fost pe urmele mele. Știam că salvarea venea din partea ta și nimeni decât tu nu mă puteai apăra în ochii lor. Da, eram o evadată:din vârsta mea, din timpul meu, din trupul meu mai ales, voiam să evadez, pentru că tu, Ludmila, oferindu-mi generoasa ta protecție, mă făceai să simt mai acut, Diferența…

Și ce mai faci, Ludmila? Ești la fel de frumoasă? Bărbații continuă să întoarcă și acum capul după tine? Îți mai fluturi părul, acum probabil înspicat cu zeci de fire albe, în vânt, pe bulevarde și continui să spui Nu când cineva îți spune că te iubește? Lui însă, i-ai spus Da, Ludmila. Lui celui care mi-a spus într-o zi, unicul, că sunt frumoasă. A fost ziua în care mi-am citit în ochii lui Frumusețea și Unicitatea. Dar el, Ludmila, încă nu te vazuse pe tine, pe unica și inconfundabila Ludmila. Lui, doar lui, Ludmila, tu i-ai spus Da. Pentru că tu, Ludmila, deși împărțeam amandouă aceeași cameră sordidă a unei garsoniere, deși ne trezeam dimineața una pe cealaltă spre a merge la cursuri, deși ne spuneam toate bârfele despre colegii și profesorii noștri, nu mi-ai spus niciodată, Ludmila că și tu mă invidiai. Pentru premiile mele la scoală, acolo unde tu promovai la limită, premii pe care tu mă învățai să le disprețuiesc și să le refuz, dar ele curgeau în pofida indiferenței și lenei mele, pentru toate tablourile mele pe care mă sfătuiai să nu le trimit nicăieri, chiar dacă ar risca să fie premiate sau cumpărate, căci, spuneai tu, care le aveai pe toate fara nici un efort, La ce-ti folosesc gloria sau banii? Nu mi-ai spus niciodată nici dacă aveai vreun motiv să mă admiri. De aceea, Ludmila, lui  i-ai spus Da

Vreau să-ți mai spun ceva, Ludmila.Vreau să-ți spun că nu am de ce să-ți multumesc că într-o seară, când am rămas singură acasă, conducându-vă pe voi doi până la scara blocului, amabilă, protectoare, ca și cum aș fi fost convinsă că voi doi formați cel mai frumos cuplu din lume, am făcut ceea ce nimeni nu ar fi bănuit. Și vreau să-ți spun, Ludmila, că nu am de ce să-ți multumesc că ai incercat să-mi salvezi viața. Viața pe care tu mi-ai luat-o atunci când i-ai spus lui,Da. Dacă tu te mândrești, acolo în lumea aceea în care probabil și azi continui să spui Nu, pentru că, în final, el n-a rămas nici cu tine, Ludmila, spunând în stânga și în dreapta că în anii de liceu ai salvat de la moarte viața colegei tale de cameră, ei bine, te înșeli, Ludmila: nu am spus nimănui până astăzi despre crima ta. De care nu știe nimeni, doar eu și el… El continuă să tacă…

Eu, victima ta, nu mai vreau să tac….

SI DACA TOATA ZIUA as fi copt clatite…

Miercuri, 11 mai 2011

Ora 13:45:20 AM GMT

Astazi m-am apucat de facut clatite. Asa mi s-a nazarit. Asa am cladit clatite. Printe doua file si doua capitole de carte usoara plina de sirop de zmeura, am facut clatite. Imi era o asa de mare pofta incit nici nu m-am mai uitat la ceasul prins pe peretele din hol. Este foarte important sa stii la ce or ate apuci de facut clatite. Nu orice ora este valabila. Ci doar orele de la jumatatea zilei. Dimineata ar fi iesit prea tari, iar seara prea labartate… Asa imi aduc aminte de la mama mea…

Am facut compozitia, punind faina, apa, oua, praf de vanilie, zahar, sare, am ras si doua coji de lamiie. Apoi m-am apucat sa amestec combinatia pina la omogenizarea sa completa… Si m-am apucat sa le coc, sa le prajesc, sa le torn, polonic cu polonic in tigaia incinsa la maximum… Cit timp se coceau la foc potrivit, priveam lung pe geam, la copiii de afara jucindu-se cu cateii fara stapin ce sareau sa bezmeticii intr-un limbaj necunoscut oamenilor mari… Cum se facea cite o clatita, cum o rasturnam intr-o farfurie mai mare… Si turnam urmatoarea incarcatura… Si tot asa pina la epuizarea intregii oale de plamada de clatite… Intr-un final le-am terminat. Si odata cu asta m-a napadit si pofta desantata de a gusta din ele. Macar una…

Pina la urma am infulecat vreo 5 clatite, dintre care doua goale, fara nimic inlauntrul lor. Pe celelalte le-am mincat cu miere de albine… Foarte bune. Delicioase. Teribile… Toate amintirile trecute, prezente si viitoare m-au napadit, inlacrimindu-ma… Mi-am adus aminte de mama, de tatal meu, de ciinele meu, de toata viata mea care pina nu demult era asa de plina de prieteni si oameni dragi…

As mai fi copt clatite. Si daca toata ziua as fi copt clatite, tot in trecutu-mi prieten m-as fi aruncat plingind de singuratate neghioaba… Singur, in singuratatea bucatariei asteptam sa se coaca clatita cu clatita pentru ca mirosul si gustul ei unic de fiecare data sa-mi aduca viata plina si bucuria vederii mamei sezind in fotoliul din camera de zi, asteptindu-mi clatitele calde, sincere si modeste…

Si daca toata ziua as fi copt clatite…

SUFLETUL pe o CRUCE intre doua ARIPI…

Miercuri 14 Aprilie 2010

Ora 15:22:16 AM GMT

SUFLETUL pe o CRUCE intre doua ARIPI…

Aseara mi-am surprins sufletul rastignit pe o cruce intre doua aripi…Am crestut in trepte de cite zece ani… Toate generatiile aproape mie, sint construite in trepte de carne vie exact in dimensiunea de zece ani fiecare… Si cei dinaintea mea…si cei din urma mea biologica…

Totul in jurul meu pare crescut intr-o devalmasie fara cap si fara coada… Totul in jurul meu, pare sa se fi uscat inainte de vreme, parka dintr-o ambitie prosteasca fara precedent… Chiar si credinta intr-o lume mai buna si ma asezata pe fundatii morale nu-mi mai creaza nici o stare de echilibru atit de necesar, atit de dorit, atit de visat, atit de conservat… Starea mea in general, este proasta. Lipsa oricarei perspective ma spala pe dinauntru in valuri sarate, mari si neprietenoase…

Mi-e sufletul rastignit pe o cruce intre doua aripi care nu mai filfiie, care nu se mai zbat, care nu ma mai sustin… Ma strecor in uriasa coloana de suflete rastignite care urca, impotriva vointei lor, Golgota noastra cea de toate zilele… Golgota noastra neinteleasa… Golgota noastra nepaminteana… Golgota noastra stinsa de plinsete intunecate…

Aseara mi-am surprins sufletul rastignit pe o cruce intre doua aripi…Am crestut in trepte de cite zece ani… Toate generatiile aproape mie, sint construite in trepte de carne vie exact in dimensiunea de zece ani fiecare… Si cei dinaintea mea…si cei din urma mea biologica…

Ma uit si nu inteleg; Ce cauta Sufletul meu, rastignit pe o Cruce intre doua ARIPI care cindva mi-au apartinut??…

Imi fac cununa din toate florile Pamintului lui Dumnezeu…

Imi fac cununa din toate florile pamintului lui Dumnezeum sa-mi tina de urit in noptile lungi de iarna omeneasca…

Rugaciunea tacuta de arginth…

Andrei D.MITUCA – RENUNTAREA SONIEI…

Luni 21 martie 2011

Ora 15:40:24 AM GMT

RENUNTAREA SONIEI…

Dintr-o uriasa si nebanuita stare de regresie  intima Sonia, m-a anuntat, parca anuntindu-se pe sine in primul rind ca doreste cu ardoare sa se retraga intr-o sine profunda, ascunsa de ochii si simturile lumii, sa se retraga dintr-o neliniste construita vremelnic intr-o stare de liniste visata, dar nicicind traita, mai mult imaginata decit reala…

Ceva anume a lovit-o intr-atit de devastator incit rindurile scrise din graba plecarii ramin intiparite dureros in constiinta unui om care a comunicat prêt de aproape trei luni de zile – si de cite trei – patru ori pe zi…cu fiinta Soniei… Incerc sa inteleg pornirea. Si-mi este imposibil. Trecerea dintr-o traire intr-alta cu nefirescul ineditului neasteptat m-a descumpanit si intristat peste masura… In definitive fiecare are dreptul sa se retraga ori de cite ori simte ca greutati ne nemiscat ii tintuie picioarele obosite de atita umblet cu un rost nebanuit… Viata ne pune in situatii pe care nu le-am fi dorit nicicind, fara san e intrebe nimic, fara sa aibe mila de noi, fara sa se gindeasca macar o clipa la ranile care ramin…si se cicatrizeaza lent , definitiv si ireversibil…

Imi pare rau pentru retragerea Soniei. Imi pare rau pentru retragerea lui Andrei FINTI. Imi pare rau pentru retragerea  lui Andrei. Imi pare rau pentru toate retragerile oamenilor pe care cindva i-am iubit, stimat si urmat… Imi pare rau. Numai ca, parera de rau nu-mi mai adduce pe nimeni inapoi. Toti cei dragi, ramin plecati definitiv… in drumurile si gindurile fiecaruia dintre ei… Mi se stringe sufletul. Mi se stringe gura punga si vorbele-mi mor la iesirea din gura…

Doar respiratia-mi mai marcheaza sentimental unei cumplite vinovatii… De ce ma simt vinovat?…Nu stiu. Nici nu inteleg, prea clar de ce ma simt vinovat, de ca ma simt copartas la deciziile altora…Chiar daca aceia imi sint atit de aproape, atit de imperios necesari… imperios prieteni si confidenti…

Incetul cu incetul incep sa nu mai inteleg, mai nimic din ce se petrece in jurul meu, amarindu-ma, coplesindu-ma…intorcindu-ma…

Imi pare rau pentru retragerea Soniei. Imi pare rau pentru retragerea lui Andrei FINTI. Imi pare rau pentru retragerea  lui Andrei. Imi pare rau pentru toate retragerile oamenilor pe care cindva i-am iubit, stimat si urmat… Imi pare rau. Numai ca, parera de rau nu-mi mai adduce pe nimeni inapoi. Toti cei dragi, ramin plecati definitiv… in drumurile si gindurile fiecaruia dintre ei… Mi se stringe sufletul. Mi se stringe gura punga si vorbele-mi mor la iesirea din gura…

Dintr-o uriasa si nebanuita stare de regresie  intima Sonia, m-a anuntat, parca anuntindu-se pe sine in primul rind ca doreste cu ardoare sa se retraga intr-o sine profunda, ascunsa de ochii si simturile lumii, sa se retraga dintr-o neliniste construita vremelnic intr-o stare de liniste visata, dar nicicind traita, mai mult imaginata decit reala…

Si, Odata cu renuntarea Soniei, o parte din mine se stinge, intr-o soapta acoperita de miezul unei nopti de iarna limpede…


Pamintul din jurul pietrei…

Vineri 19 Martie 2010

Ora 11:18:58 AM GMT

M-am oprit din mers. Am gasit o piatra pe marginea drumului tocmai buna sa sezi pe ea. Trebuia sa ma opresc sa-mi inchei sireturile de la pantoful sting… Nu mai puteam continua… Ma obseda destul de greu eventualitatea de a ma impiedica la un anumit moment dat… Si nu vroiam asta… Nu vroiam deloc…

Deci, ma asez cuminte pe piatra si ma gindesc: pina sa ma aplec sa-mi inchei siretul, am timp si mai ales stare sa-mi aprind o tigara… Mai tirziu o sa ma ocup si de teama siretului…  Gustul fumului de tigara m-a invirtit intr-un crimpei de amintire de inceput… Subtire, albastriu, impersonal, fumul mi-a tinut companie cele 5,7 minute cit a durat arderea intregii tigari… Fum amestecat cu ginduri… Senzatie amestecata cu o placere dedefinita…amara, uscata…  Si mi-am adus aminte. Primul fum tras cu sete pina in adincul plaminului m-a lesinat… Aproape de tot… S-a invirtit pamintul cu mine intr-un iures imbarcat intr-un carusel colorat… Ce senzatie…

Ce ameteala… Chiar si cu ochii deschisi larg, lumea tot s-a invirtit cu mine, pret de minute bune…

Nu banuiam, nu reuseam sa-mi imaginez propria-mi viata ce urma sa se deruleze, dupa acea de neuitat ameteala… Marea ameteala… Dinaintea plonjarii in Marea Pacaleala a Vietii… Cred si acum, dupa atitia ani, in valoarea primului fum de tabac tras adinc in fundul pieptului…

Pamintul din jurul pietrei pe care m-am asezat, musteste de apa straina de primavara straina… Am si uitat de ce m-am asezat pe piatra de la marginea drumului… In jos nu am mai privit… Putin in lateral, da…asa am vazut pamintul… Trebuia sa fac ceva. Dar ce anume??… Am uitat…

Poate o sa ma intind putin cu urechea lipita de pamintul lipicios… Noaptea ma va imbratisa prietenos… Iar miine… Miine de dimineata am sa ma concentrez sa-mi aduc aminte, de ce m-a prins somnul cocotat pe piatra asta , cocotata la marginea asta de drum, la rindu-i cocotat la marginea asta de lume…

Miine dimineata ma voi gindi serios incotro o voi apuca… bineinteles dupa ce imi voi aduce aminte… aminte…


Acatistul de Iertare…

Prea Sfanta Treime, sufletul meu striga la Tine sa ma ajuti in a invata sa iert si sa primesc iertarea fara de care nu vom intra in iubire. Doar Tu vezi cat ma mint atunci cand spun ca am iertat si ca iubesc cu adevarat. Dar atata timp cat tin minte raul nu fac decat sa ma amagesc. Prea Sfanta Treime primeste rugaciunea ea si slava Tie pentru toate.

Condacul 1

Prea Sfanta Treime, de toti slavita, sufletul meu se zbate sa invete iertarea dar nu gaseste calea, ma complic in vorbe si ma ratacesc in fapte, departandu-ma de calea simpla a invataturilor Tale. Te rog pe Tine, da-mi ajutor si spor in a ierta si a fi iertat. Prea Sfanta Treime, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 1

Tata, Fiule si Sfantule Duh, Treime Sfanta, mult am gresit in fata Ta si a creatiei Tale. Imi pare rau acum si cer iertare in fata Ta, a Cerurilor, a oamenilor, in fata a toata Creatia Ta si te rog ajuta-ma la iertarea mea.

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate faptele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate gandurile mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate cuvintele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit crezand ca fac bine,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate ce nu le-am luat in seama,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce nu am invatat in viata,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 2

Prea Sfanta Treime si mult dorita, in fiecare zi iti marturisesc cate am gresit dar las nemarturisite greseli pe care nu le vad. Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate. Cu gura spun ca am iertat dar sufletul isi aduce mereu aminte raul. Doamne, strig din toata fiinta mea : Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 2

In fata Ta nu pot minti, Tu stii tot ce fac si ce inca nu am facut, de Tine nu ma pot ascunde, Treime Sfanta, Dumnezeul meu cel bun, ajuta-ma sa ma regasesc caci de mine ma ascund mintindu-ma. Treime Sfanta, asculta rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la flori,

Treime Sfanta, cer iertare de la pomi,

Treime Sfanta, cer iertare de la iarba,

Treime Sfanta, cer iertare de la plante,

Treime Sfanta, cer iertare de la seminte si roade,

Treime Sfanta, cer iertare de la firul de nisip,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 3

In fata ta, Dumnezeul meu in Treime Slavit, recunosc ca neiertarea de sine cea mai grea, ca de nu voi intelege sa ma iert pe mine cum voi putea ierta pe cei ce mi-au gresit si sa accept ca am fost iertat? Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 3

De mici invatatm lucruri neimportante, cum sa reusim in viata, cum sa devenim conducatori, cum sa ajungem primii. Si asa ajungem primii in pacate. Cat de tarziu aflam ca Dumnezeu e iubire si iertare.

Treime sfanta, cer iertare de la soare,

Treime sfanta, cer iertare de la luna si stele,

Treime sfanta, cer iertare de la vant,

Treime sfanta, cer iertare de la foc si apa,

Treime sfanta, cer iertare de la ploaie si ninsoare,

Treime sfanta, cer iertare de la val si izvoare,

Treime sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 4

Treime Sfanta, in acest ceas tarziu al vietii mele imi doresc sa aflu cu sufletul adevarul Tau. Pana acum am invatat adevarurile acestei lumi care sunt minciuna inaintea ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la mama,

Treime Sfanta, cer iertare de la tata,

Treime Sfanta, cer iertare de la frati,

Treime Sfanta, cer iertare de la nasi,

Treime Sfanta, cer iertare de la copii,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti oamenii de pe pamant,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 5

Treime Sfanta, tu m-ai invatat prin sfintii Tai ca  a ierta e dovada iubirii din fiecare. De am putea acum sa recunoastem cat de putin iubim. Cer ajutorul tau pentru toti oamenii de pe pamant si printre ei sa fiu si eu.

Icosul 5

Doamne, tu stii ce imi doresc dar nu ma pot opri sa cer intelepciune pentru a vedea ce imi lipseste, pentru a intelege iertarea cea din adancul inimii si nu cea din minte. Treime Sfanta, primeste rugaciunea measi slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la animale,

Treime Sfanta, cer iertare de la animale,

Treime Sfanta, cer iertare de la pasari,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate vietatile pamantului,

Treime Sfanta, cer iertare de la bunele pierdute,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate relele nestiute,

Treime Sfanta, cer iertare de la toata Creatia Ta,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 6

Atata de mult am gresit ca nu imi pot socoti greselile, dar cu voia Ta, Treime Sfanta, in fiecare zi, in minte mi se vor dezvalui, voi cere iertare si voi ierta. Ajuta-ma prin ingeri si Arhangheli sa am putere in rugaciune de iertare.

Icosul 6

Sufletul meu iti canta Tie, se roaga, iti plange caci ce e mai bun in viata mea decat vorbirea cu Tine? Si in aceste clipe imi dau seama cat de frumoasa e Creatia Ta si cat ma iubesti pe mine “omul”. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce rau am vorbit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am invatat gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am inteles gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea credinta,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea iubire,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 7

Treime Sfanta, iti multumesc pentru toate binecuvantarile si bucuriile din viata mea, pentru sanatate, pentru bunastare dar te rog sa ma ajuti sa inteleg mai mult si sa pot ierta ca sa fiu iertat. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 7

Viata mea a fost plina de urcusuri si caderi, dar in fiecare clipa mi-ai trimis ajutor pe ai tai ingeri pazitori, arhangheli vindecatori, puteri ceresti, sfinti si sfinte dar eu orb fiind nu i-am vazut, surd fiind nu i-am auzit, si cu inima mea impietrita nu i-am simtit. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Ingeri,

Treime Sfanta, cer iertare de la Arhangheli,

Treime Sfanta, cer iertare de la Sfinti si Sfinte,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate Puterile Ceresti,

Treime Sfanta, cer iertare de la Heruvimi si Serafimi,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti slujitorii Tai,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 8

Treime Sfanta, natura e supusa Tie, in afara de mine “omul” totul te asculta si lucreaza dupa legea Ta. Eu “omul”, avand liberul arbitru ma pierd tot mai mult din neam in neam. Acum in aceasta clipa, cu liberul meu arbitru, aleg sa Te iubesc si sa-Ti slujesc. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 8

Treime Sfanta, iti multumesc pentru ca, desi gresesc in fiecare zi Tu ai grija de mine si ma aperi neincetat, calauzindu-mi pasii catre lumina. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Lumina,

Treime Sfanta, cer iertare de la Vointa,

Treime Sfanta, cer iertare de la Intuitie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Memorie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Credinta,

Treime Sfanta, cer iertare de la Bunastare,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 9

Treime Sfanta, oricat de multa rugaciune Ti-as aduce nu-Ti pot multumi pentru toate bucuriile din viata. Acum imi doresc sa iert si sa iubesc, iubindu-te cu toata fiinta mea voi iubi intreaga Creatia Ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 9

Treime Sfanta, de-am intelege toti ca iubirea e raspunsul la tot, am iesi in lumina, cu inimile pline de bucurie si am trai in armonie. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru vorbirea mea cea goala,

Treime Sfanta, cer iertare pentru nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am mintit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru suparare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am risipit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am lenevit,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 10

Sfanta Treime, in fiecare dimineata deschid ochii inimii spre Tine si Te rog sa ai grija de noi, sa calauzesti pasii nostrii pe drumul de lumina, ca sa ajungem toti la Tine. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 10

Treime Sfanta, avem nevoie in fiecare clipa in timpurile de acum sa intelegem iertarea, sa invatatam stiinta Ta vazuta si nevazuta si cu intelepciune venita de la Tine sa facem pe pamant Rai.

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata neiubire,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata rautate,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata invidie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata gelozie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata suferinta,

Treime Sfanta , primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 11

Treime Sfanta, sper cu ajutorul tau sa iert tot ce m-a suparat, din adancul inimii sa scot tot ce-i intuneric si sa pun in loc iubire si lumina venite de la Tine, lumina si iubirea ce mi le-ai dat de la inceput prin botez dar le-am pierdut pe drumul vietii. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 11

Sfanta Treimede as intelege mai bine iubirea de Dumnezeu as fi mai curat, nu as mai gresi si rataci prin viata. E de ajuns sa tin prima Ta lege caci in ea sunt cuprinse toate celelalte.

Treime Sfanta, iert tot ce s-a gresit fata de mine,

Treime Sfanta, iert barbatii,

Treime Sfanta, iert femeile,

Treime Sfanta, iert copiii,

Treime Sfanta, iert prietenii si rudele,

Treime Sfanta, iert pe cunoscuti si necunoscuti,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 12

Treime Sfanta, Tu vi la fiecare dintre noi la timpul potrivit ca sa ne arati ca suntem intorsi cu spatele la Tine, noi crezand ca stam la picioarele Tale. Alunga ceata inimilor noastre si fa sa vedem unde ne aflam cu adevarat fiecare. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 12

Treime Sfanta, Tu ai creat Universul si tot ce misca, in toate e scanteie divina. Toata Creatia Te asculta, eu “omul” nu. Oare ce imi lipseste sa inteleg frumusetea iubirii Tale?

Treime Sfanta, cer iertare de la Univers,

Treime Sfanta, cer iertare de la Pamant,

Treime Sfanta, cer iertare de la munti,

Treime Sfanta, cer iertare de la ape,

Treime Sfanta, cer iertare de la soare,

Treime Sfanta, cer iertare din adancul meu la toate,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 13

Treime Sfanta, in fiecare zi imi cer iertare de la zidirea Ta si atunci, cand Pacea cea mai presus de cuvinte va umple inima mea voi sti ca primul pas e facut si il voi face pe al doilea, sa incep a iubi.

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate (de 3 ori si apot Icosul 1 si Condacul 1)

Rugaciune

Inima mea rosteste cuvinte mici si umile, cerand iertare de la toti din cer si de pe pamant, pentru greselile stiute si nestiute. Nu am scuze pentru cate am gresit dar cu tot sufletul meu imi doresc sa iert si sa fiu iertat si sa nu mai gresesc, sa ma umplu de Iubire si Lumina pentru intreaga Ta zidire.

AMIN

Invierea Mantuitorului…

Invierea Mantuitorului …

Invierea Mantuitorului, al carei imn – Troparul Pastilor – este cel mai triumfal pe care l-a cantat si l-a auzit vreodata neamul omenesc, creeaza in noi, crestinii, o stare sufleteasca ce nu se poate compara cu nici una din cele prin care trec oamenii. Ea este efectul unei usurari, unei bucurii, unei increderi si unei nadejdi, pe care n-o poate produce in om, nici un alt fapt, nici un alt sentiment, nici o schimbare, nici o emotie din cele ce pot incerca sufletul nostru. 


Aceasta bucurie pascala este indeosebi caracteristica Bisericii Ortodoxe. Nici una din celelalte Biserici nu simte si nu exprima cu bogatia si harul imnografic semnificatiile, puterea si binecuvantarea Invierii lui Hristos. Imnul Invierii este un strigat de triumf si de bucurie care ne ridica pana la cer, este o stare sufleteasca unica si incomparabila, este privilegiul si fericirea noastra de crestini!

Cand Iisus Mantuitorul traia in suferinta si umilire in zilele patimilor, El era, privindu-L omeneste, cel mai nefericit, mai parasit, mai neajutorat, mai napastuit, mai zdrobit dintre toti oamenii. Niciodata un om n-a fost mai greu lovit pentru binele ce facea, mai dusmaneste tratat, mai crunt batjocorit, jignit, huiduit, torturat si profanat, ca Iisus Hristos. 

Nu numai cei care-L rastigneau, urlau si blestemau, nu doar un popor se desfata la privirea durerilor Lui fizice si morale, ci o lume intreaga, de atunci si pana astazi, a gasit in osanda si in moartea Lui o placere, o satisfactie, un sentiment ca de dreptate si de putere a ei impotriva " blasfematorului" si " inselatorului Aceluia", cum il numeau cu ipocrizie cei care L-au dat spre chinuire si moarte.

Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, Iisus Hristos Nazarineanul, numit in deradere " Regele Iudeilor", rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, rege fara garda, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, pentru ca a izbandit cea mai stralucita si neasteptata biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti totodata. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.

Dezamagiti si tulburati, inselatorii de atunci au platit pe strajeri ca sa spuna, impotriva evidentei si a ratiunii insasi, ca El a fost furat noaptea de ucenicii Lui fricosi din mormantul intarit cu paza si peceti. Necredinciosii de mai tarziu au nascocit un sir de ipoteze, presupuse stiintifice, ca sa tagaduiasca Adevarul, faptul dumnezeiesc. Cels si Profiriu, rationalisti si alti inchipuiti luminati, au gandit Invierea lui Hristos cu mintea lor materiala scurta, orbita de patima, strambata de prejudecati anticrestine, si au declarat ca este o amagire.

Impotriva argumentelor stoarse necredintei si a pretextelor cu pacat, Invierea lui Hristos s-a dovedit si s-a impus cu puterea faptului implinit si cunoscut, astfel ca imnul ei triumfal face de atunci, si va face totdeauna, bucuria noastra si a lumii. Impotriva tuturor ratiunilor omenesti, impotriva " intelepciunii" de jos a celor care au cazut in robia superstitiilor si a legendelor necrestine, impotriva a tot ce s-ar putea zice si scrie sta faptul Invierii, transformat in Biserica permanenta si universala, sta crestinismul intreg, ca dovedire si incredintare neclintita si nedesmintita a Invierii lui Hristos.

Impotriva a tot ce I-au spus si-I vor mai spune inscusitii intr-u tagada a miracolului crestin sta dovedit si nezdruncinat, drept si tare ca un munte de adevar dumnezeiesc si omenesc, cuvantul simplu si drept al Apostolului: " daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Corinteni 15, 14), iar propovaduirea si credinta Lui si a noastra n-a fost si nu este zadarnica. Impotriva constructiilor de ipoteze si de subtilitati omenesti, sta un argument ce nu se poate rasturna, micscora si contrazice niciodata: cel mai important fapt istoric care s-a produs vreodata, sta crestinismul cu credinta si cu Biserica sa, zidite pe adevarul istoric si moral al Invierii lui Hristos, sta o realitate mare cat 20 de secole.

Cu cat a dainuit si a crescut in acest timp indoiala sau tagada Invierii lui Hristos, cu atata a crescut puterea si insemnatatea ei de biruinta asupra firii si a raului mortii. Cu cat va dainui si va creste inca indoiala sau tagada Invierii lui Hristos, cu atat se va vadi prin contrast adevarul ei triumfator, de fapt, de viata si de credinta; va creste si se va intari in convingerea noastra, bazata pe existenta adevarului Bisericii universale, ca: Hristos a Inviat! Cu cat omul si omenirea intreaga vor cunoaste mai multe biruinte, cu atat va fi mai mare intre toate Biruinta lui Hristos. Nici cele mai stralucite si mai laudate victorii omenesti: ale lui Cyrus, Alexandru cel Mare, Hanibal, Cezar, Napoleon sau ale generalilor mai noi, nu se pot…

Duminica Floriilor…

Cel dintai dintre praznicele imparatesti cu data schimbatoare, din cursul anului bisericesc, este Duminica Stalparilor sau a Floriilor, numita in popor si Floriile, cu o saptamana inainte de Pasti (duminica ultima din postul Pastilor). Este sarbatoarea care ne aminteste intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimi (Matei 12, 1-10; Ioan 12, 12-18).

Primele mentiuni despre aceasta sarbatoare de origine ierusalimica provin din secolul al IV-lea. Nu o gasim intre sarbatorile enumerate in Constitutiile Apostolice, dar pomenesc despre ea: Sf. Epifanie, caruia i se atribuie doua predici la aceasta sarbatoare, pelerina apuseana Egeria (Silvia sau Etheria), care in insemnarile ei de calatorie, descrie chipul cum se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim, spre sfarsitul secolului al IV-lea cand ea viziteaza Tara Sfanta, precum si mari predicatori din secolul al IV-lea de la care au ramas predici tinute in cinstea acestei zile, ca: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Ambrozie si Sf. Chiril al Alexandriei. In Apus, mentiuni mai tarzii despre existenta acestei sarbatori se gasesc la Sf. Isidor de Sevilla.

In vechime, Duminica Floriilor era inceputul saptamanii numite pe atunci a Pastilor. De aceea este numita si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez, pentru ca in aceasta zi catehumenii mergeau cu totii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere sa fie admisi la botez, iar acesta le dadea sa invete Simbolul credintei.

Se mai numea si Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei imparatii acordau gratieri.

Dupa un obicei stravechi, mentionat chiar in secolul al IV-lea de catre pelerina Egeria si generalizat in toata Biserica crestina, se aduc in biserici ramuri de salcie care sunt binecuvantate si impartite credinciosilor, in amintirea ramurilor de finic si de maslin cu care multimile au intampinat pe Domnul la intrarea Sa triumfala Ierusalim si pe care noi le purtam in maini ca semn al biruintei impotriva mortii, castigata de Domnul prin invierea lui Lazar, savarsita cu o zi mai inainte (Sambata Floriilor sau a lui Lazar) si apoi prin Invierea Sa insusi.

Atat in Bizant, cat si la curtile domnesti din Tarile Romanesti, sarbatoarea Floriilor se praznuia cu multa solemnitate. Luau parte imparatii cu demnitarii lor, carora li se imparteau faclii aprinse ca si la Pasti. In seara acestei duminici incep in biserici frumoasele slujbe ale deniilor din saptamana Sfintelor Patimi.

Obiceiuri in prag de florii

  • In Banat si Transilvania, in ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune oglinda, impreuna cu o camasa curata, sub un par altoit, trebuind neaparat ca, a doua zi de dimineata, la rasaritul soarelui sa le gaseasca acolo, oglinda fiind apoi intens folosita la farmecele de dragoste, sanatate
  • Femeile fac tot felul de bunatati la cuptor, si in special placinte, pe care le impart mai ales saracilor de pomana (Mosii de Florii), ca san u pateasca si ele cum a patit mama lui Lazar, care a murit de dor de placinte;
  • Sunt curatate si impodobite cu ramuri de salcam mormintele;
  • Se fac pomeni pentru odihna sufleteasca a celor morti.

Superstitii in jurul sarbatorii floriilor

  • In Duminica Floriilor, numita si a florilor, stalparilor sau a vlastarilor, s-ar fi umplut ciubarasul cu florile ce urmau a fi folosite la inflorirea oualor pentru Pasti.
  • Despre cel care se impartasea in Duminica Floriilor se spunea ca orice dorinta isi punea cand se apropie de preot, se implineste
  • Despre cei care indrazneau sa se spele pe cap se credea ca vor albi ca pomii; uneori era voie sa te speli doar folosind apa descantata.
  • Despre vremea din ziua de Florii se crede ca se va repeta in prima zi de Pasti,
  • Despre urzici se spune ca infloresc nemaifiind bune de mancat
  • Cine nu serbeaza ziua lui Lazar se umple de pistrui;
  • Vitele manaca cateva ramuri de salcie pentru a se inmulti si a fi sanatoase tot anul;
  • In pomii fructiferi sau butucii de vie sunt si ei la randul lor impodobiti pentru a da rod bogat si manos.
  • Acum se aerisesc hainele.
  • Aceasta sarbatoarea este si un prilej de petrecere pentru romani;

Obiceiuri pagane de florii

  • In vreme de furtuna sa se puna pe foc muguri din salciile de la Florii, pentru a imprastia norii si grindina;
  • Cu ramurile de salcie, apicultorii inconjoara in ziua de Florii stupii, iar taranii, convinsi de efectul miraculos al acestor muguri, ii ingropa sub brazda.
  • Denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora;
  • aputem spune ca aceasta sarbatoare a Floriilor are o strabunica pagana.
  • In zilele noastre insa , Floriile simbolizeaza intrarea Mantuitorului in Ierusalim;

Previous Older Entries