Pamintul din jurul pietrei…

02 mai 2011 Lasă un comentariu

by omulluidumnezeu in ALTHAR..., Andrei D.MITUCA..., Articol propriu..., BIBLIA - Cartea Cartilor..., Biserica..., BOTEZUL APEI..., Chezasia CREATORULUI..., Convorbiri..., Credinta..., FEMEIE..., Iadul de pe PAMINT..., ICOANE..., Iertare..., Impartasanie..., Increderea in DUMNEZEU..., INGENUNCHIERE..., Inima Insingeratha..., Inima mea obositha..., Interioare..., INVIEREA..., Isus CHRISTOS..., LINISTEA ca HAR CERESC..., LUMINA..., Mai Aproaphe..., Nasterea Domnului..., Nevorbirea ca dat al Simturilor...

Vineri 19 Martie 2010

Ora 11:18:58 AM GMT

M-am oprit din mers. Am gasit o piatra pe marginea drumului tocmai buna sa sezi pe ea. Trebuia sa ma opresc sa-mi inchei sireturile de la pantoful sting… Nu mai puteam continua… Ma obseda destul de greu eventualitatea de a ma impiedica la un anumit moment dat… Si nu vroiam asta… Nu vroiam deloc…

Deci, ma asez cuminte pe piatra si ma gindesc: pina sa ma aplec sa-mi inchei siretul, am timp si mai ales stare sa-mi aprind o tigara… Mai tirziu o sa ma ocup si de teama siretului…  Gustul fumului de tigara m-a invirtit intr-un crimpei de amintire de inceput… Subtire, albastriu, impersonal, fumul mi-a tinut companie cele 5,7 minute cit a durat arderea intregii tigari… Fum amestecat cu ginduri… Senzatie amestecata cu o placere dedefinita…amara, uscata…  Si mi-am adus aminte. Primul fum tras cu sete pina in adincul plaminului m-a lesinat… Aproape de tot… S-a invirtit pamintul cu mine intr-un iures imbarcat intr-un carusel colorat… Ce senzatie…

Ce ameteala… Chiar si cu ochii deschisi larg, lumea tot s-a invirtit cu mine, pret de minute bune…

Nu banuiam, nu reuseam sa-mi imaginez propria-mi viata ce urma sa se deruleze, dupa acea de neuitat ameteala… Marea ameteala… Dinaintea plonjarii in Marea Pacaleala a Vietii… Cred si acum, dupa atitia ani, in valoarea primului fum de tabac tras adinc in fundul pieptului…

Pamintul din jurul pietrei pe care m-am asezat, musteste de apa straina de primavara straina… Am si uitat de ce m-am asezat pe piatra de la marginea drumului… In jos nu am mai privit… Putin in lateral, da…asa am vazut pamintul… Trebuia sa fac ceva. Dar ce anume??… Am uitat…

Poate o sa ma intind putin cu urechea lipita de pamintul lipicios… Noaptea ma va imbratisa prietenos… Iar miine… Miine de dimineata am sa ma concentrez sa-mi aduc aminte, de ce m-a prins somnul cocotat pe piatra asta , cocotata la marginea asta de drum, la rindu-i cocotat la marginea asta de lume…

Miine dimineata ma voi gindi serios incotro o voi apuca… bineinteles dupa ce imi voi aduce aminte… aminte…