SI DACA TOATA ZIUA as fi copt clatite…

Miercuri, 11 mai 2011

Ora 13:45:20 AM GMT

Astazi m-am apucat de facut clatite. Asa mi s-a nazarit. Asa am cladit clatite. Printe doua file si doua capitole de carte usoara plina de sirop de zmeura, am facut clatite. Imi era o asa de mare pofta incit nici nu m-am mai uitat la ceasul prins pe peretele din hol. Este foarte important sa stii la ce or ate apuci de facut clatite. Nu orice ora este valabila. Ci doar orele de la jumatatea zilei. Dimineata ar fi iesit prea tari, iar seara prea labartate… Asa imi aduc aminte de la mama mea…

Am facut compozitia, punind faina, apa, oua, praf de vanilie, zahar, sare, am ras si doua coji de lamiie. Apoi m-am apucat sa amestec combinatia pina la omogenizarea sa completa… Si m-am apucat sa le coc, sa le prajesc, sa le torn, polonic cu polonic in tigaia incinsa la maximum… Cit timp se coceau la foc potrivit, priveam lung pe geam, la copiii de afara jucindu-se cu cateii fara stapin ce sareau sa bezmeticii intr-un limbaj necunoscut oamenilor mari… Cum se facea cite o clatita, cum o rasturnam intr-o farfurie mai mare… Si turnam urmatoarea incarcatura… Si tot asa pina la epuizarea intregii oale de plamada de clatite… Intr-un final le-am terminat. Si odata cu asta m-a napadit si pofta desantata de a gusta din ele. Macar una…

Pina la urma am infulecat vreo 5 clatite, dintre care doua goale, fara nimic inlauntrul lor. Pe celelalte le-am mincat cu miere de albine… Foarte bune. Delicioase. Teribile… Toate amintirile trecute, prezente si viitoare m-au napadit, inlacrimindu-ma… Mi-am adus aminte de mama, de tatal meu, de ciinele meu, de toata viata mea care pina nu demult era asa de plina de prieteni si oameni dragi…

As mai fi copt clatite. Si daca toata ziua as fi copt clatite, tot in trecutu-mi prieten m-as fi aruncat plingind de singuratate neghioaba… Singur, in singuratatea bucatariei asteptam sa se coaca clatita cu clatita pentru ca mirosul si gustul ei unic de fiecare data sa-mi aduca viata plina si bucuria vederii mamei sezind in fotoliul din camera de zi, asteptindu-mi clatitele calde, sincere si modeste…

Si daca toata ziua as fi copt clatite…

Lasă un comentariu